Pentru civilizatia Maya, anul 2012 va marca trecerea la o epoca
spiritula, intr-un domeniu al unui nou element pe care l-am putea
traduce prin "eter"


Potrivit calendarelor marii civilizatii meso-americane, recunoscute ca
fiind cele mai precise de pe Terra, de sfarsitul lumii nu ne mai
despart decat patru ani. Formidabili observatori in stele, mayasii au
descoperit in urma cu 3.000 de ani oscilatia axei terestre care, cu
cicluri de 26.000 de ani, schimba continuu pozitia aparenta a astrelor.
In prezent, ne apropiem de finalul unui asemenea mare ciclu, care, in
conceptia mayasa, coincide cu sfarsitul lumii, prezis pentru decembrie
2012. Lawrence E. Joseph, un cercetator american, a verificat aceasta
teorie cu metoda galileiana, noteaza "La Stampa". In 2012, a observat
el, vom asista intr-adevar la o aliniere extraordinara. In plus, tot
atunci, activitatea petelor solare va atinge un apogeu, iar schimbarea
polilor magnetici ai pamantului urmeaza sa se produca in jurul
aceleiasi perioade semnalate de mayasi ca fiind sfarsitul lumii.
Profetia maya privind anul 2012 este dintotdeauna un best-seller in
cultura New Age. Pentru civilizatia Maya, anul 2012 va marca trecerea
la o epoca mai spiritula, intr-un domeniu al unui nou element pe care
l-am putea traduce prin "eter'". Interpretarile privind felul in care
va arata acest sfarsit difera, insa multi considera ca fi o trecere
traumatizanta si ca nu este exclus sa implice sfarsitul intregii
umanitati. Nimic nou, numai ca un om de stiinta american, Lawrence E.
Joseph, deosebit de pragmatic fiindca este si un intreprinzator de
succes, a verificat aceasta teorie cu metota galileiana si si-a
prezentat descoperirile in cartea intitulata "Apocalipsa 2012. O
ancheta stiintifica cu privire la sfarsitul civilizatiei", recent
tradusa in Italia si aparuta la editura Corbaccio.
Joseph - care a studiat, intre altele, fizica si literatura - s-a dus
in jungla guatemaleza pentru a cauta urme ale documentelor maya ce
descriau miscarile ciclice. Cu putinul ramas dupa distrugerile
sistematice comise de spanioli in secolul al XVI-lea, Joseph a legat
data de 21 decembrie 2012 de un eveniment astronomic: pozitia Terrei
fata de Soare si inclinatia sa vor face invizibil centrul Caii Lactee,
ocupat, dupa cum se stie, de o uriasa gaura neagra. Pentru Maya,
evenimentul ar marca sfarsitul unui flux de energie vitala pentru
fiintele umane. Desi stiinta nu poate sa ne spuna prea multe despre
misteriosul flux de energie invocat de mayasi, cautarea pe cer a
destinului nostru nu este ceva irational, noteaza "La Stampa", amintind
ca fizica moderna ne-a permis calatorii in spatiile interstelare
infinite, la bordul navetei Terra, in interiorul unui sistem solar ce
se roteste in jurul unei galaxii ce se indeparteaza cu o viteza
ametitoare de celelalte. Faptul ca aceasta calatorie poate fi presarata
cu accidente ne-o dovedesc cele cinci mari disparitii in masa. Ultima a
fost provocata in urma cu 65 de milioane de ani de coliziunea cu un
asteroid.

Desi este putin probabil ca Maya sa fi fost la curent cu sfarsitul
dinozaurilor, ei au calculat ciclurile alinierii planetelor cu o
precizie absoluta. In 2012 - observa Joseph - vom asista la o aliniere
extraordinara. Fapt ciudat, activitatea petelor solare va atinge un
apogeu tocmai atunci. Fapt si mai ciudat, in sectorul magnetic terestru
au fost semnalate "gauri" asemanatoare celor de ozon: se pare ca polii
magnetici sunt pe punctul de a se schimba, un alt eveniment ciclic ce
slabeste campul magnetic si, deci, apararea noastra impotriva
bombardarii cu particule grele (pe termen lung letale) ce provin din
spatiu.
Joseph avanseaza totusi o ipoteza. Nu cumva alinierea planetelor va
contribui la o exacerbare a activitatii solare, care, la randul ei
"distruge" campul magnetic terestru? Alinierea planetara ar putea
provoca atunci o furtuna solara ingrozitoare. Joseph - printre primii
sustinatori ai lui James Lovelock, inventatorul "teoriei Gaia", Terra
Vie - considera ca si exploziile ciclice ale supervulcanilor cum ar fi
acela din lacul Toba din Sumatra - care in urma cu 74 mii de ani a
provocat cu stratul de cenusa o indelungata iarna si a redus populatia
umana la cateva mii de suflete - pot fi un fel de autoreglare: daca
energia in circuit devine excesiva, Mama Terra are grija sa raceasca
sistemul.
Aici drumul devine mai accidentat. Bazandu-se pe teoriile vizionarului
rus Alexii Dimitriev, Joseph extinde teoria Gaia la sistemul solar si
la intreaga galaxie. Dimitriev, fizician ecologist, este sigur ca
sistemul solar abia a intrat intr-un nor interstelar cu o foarte
puternica energie si activitate electromagnetica. Intregul sistem solar
reactioneaza, incercand sa se adapteze la noua situatie. Punctul
culminant va fi atins in 2012. Daca ciocnirea va fi deosebit de
violenta, activitatea electromagnetica va descarca o imensa cantitate
de energie asupra planetei noastre. Comete si asteroizi ar putea suferi
oscilatii in orbita lor iar riscul de coliziuni ar creste.
Cercetatorul american nu exclude, insa, nici o alta interpretare a
profetiei maya: 2012 ar putea insemna si intrarea intr-o noua era de
constiinta mai ridicata, dar bazata pe stiinta. Iar cercetarea lui
Joseph se incheie cu o alta intalnire: inceputul experimentului LISA
(The Laser Interferometer Space Antenna), una dintre cele mai
cutezatoare tentative de descoperire a legilor Universului. Prin
experimentul LISA, NASA isi propune sa capteze, in sfarsit,
misterioasele unde gravitationale cu ajutorul unei "triangulatii de
sateliti". Primii vor fi lansati in 2012.


Alina OLTEANU


Un filmulet puteti viziona aici: http://www.lukasig.com/ss2012.html

Se pare că pe 21 decembrie 2012, lumea
aşa cum o ştim noi, se va sfârşi. Într-o formă sau alta, Pământul, sau
cel puţin omenirea, nu va mai exista. Aşa că nu vă mai deranjaţi să vă
faceţi planuri de viitor, să faceţi copii, să vă cumpăraţi o casă sau
să vă mai preocupaţi în privinţa carierei. Petreceţi ultimii patru ani
din viaţă făcând ceea ce v-aţi dorit dintotdeauna să faceţi, însă nu
aţi avut timpul necesar sau posibilitatea...Sper că nu m-aţi luat prea
în serios....



Steaua ipotetică Nemesis (concepţie artistică)
În celălalt articol dezbătut de noi cei de la Ştiinţa Azi, articol pe care îl găsiţi aici,
am vorbit despre calendarul Mayaş şi despre posibilitatea ca Planeta X
(Nibiru) să lovească Pământul. De această dată însă, vom vorbi despre
posibila orbită şi locaţie a Planetei X (în cazul în care aceasta ar
exista) şi a presupusului frate geamăn al Soarelui, Nemesis.
Pentru
prima dată, numele „Planeta X” a fost folosit de către Percival Lowell
la începutul secolului 20 când a prezis existenţa unei planete masive
dincolo de orbita lui Neptun. Această planetă, descoperită mai târziu
de către Clyde Tombaugh, a fost numită Pluto. Cu toate acestea Pluto nu
era destul de mare astfel încât să explice perturbaţiile observate
asupra lui Uranus. Prin anii ’70, datorită tehnicilor de observare mult
mai avansate, s-a demonstrat că aşa zisele perturbaţii provocate asupra
orbitei planetei Uranus erau de fapt erori de măsurătoare şi că nu erau
cauzate de vreun obiect masiv. Se poate spune deci că vânătoarea după
acea „Planetă X” s-a încheiat odată cu descoperirea lui Pluto.
Să
presupunem totuşi, de dragul argumentării, că Planeta X sau Nemesis ar
putea exista undeva în spaţiu. La ce depărtare faţă de Soare ar putea
acestea orbita? Cercetătorul Lorenzo Iorio de la Institutul de Fizică
Nucleară din Pisa, Italia, a investigat această întrebare, folosind
date obţinute în urma analizei dinamicii planetelor Sistemului Solar.
Iorio a calculat că precesiunea orbitală (deplasarea lentă a axei de
rotaţie a unui corp care se roteşte rapid şi are doar un punct fix) a
planetelor aflate la o distanţă mai mică de 1,5 UA (Unităţi
Astronomice) faţă de Soare ar putea fi cauzată de un obiect distant şi
masiv. Din aceste calcule reiese că indiferent unde sunt localizate
planetele pe orbită, forţa gravitaţională resimţită de către planete va
fi constantă. Deci, dacă intradevăr există un obiect masiv, care este
distanţa minimă orbitală permisă de precesiunea planetelor Sistemului
Solar?
Iorio a
concluzionat că distanţele minime la care un obiect cu masa lui Marte,
masa Pământului, masa lui Jupiter şi masa Soarelui poate orbita în
jurul Soarelui sunt de 62 UA, 430 UA, 886 UA şi respectiv 8995 UA. Spre
exemplu, distanţa minimă la care un obiect cu masa lui Marte ar putea
orbita Soarele, ar fi de două ori mai mare decât distanţa la care se
află Pluto faţă de Soare.
Cu
alte cuvinte, avem două mari „enigme” aici: în primul rând, dacă acea
planetă ar exista, ar fi mult prea departe ca să ajungă în 2012 aproape
de Pământ. În al doilea rând, chiar dacă ar avea o masă asemănătoare cu
cea a planetei Pluto, ar fi trebuit să o observăm până acum având în
vedere că ar fi orbitat Soarele la o distanţă maximă de 320 UA. În
concluzie, ipotezele conform cărora Planeta X îşi va face apariţia în
anul 2012 şi că un obiect mai mare decât Pluto se află la 75 UA
distanţă, par ireale.Deci...vine
sfârşitul lumii sau nu? Cred că am văzut destul de clar că toate aceste
ipoteze privind ciocnirea Planetei X (Nibiru) sau Nemesis cu Pământul
sau o posibilă apropiere ce ar putea influenţa viaţa pe Pământ, sunt
lipsite de fundament ştiinţific. Vă invităm pe forum la o discuţie pe
tema acestui subiect......

eu nu cred ca se va sfarsii lumea...vor avea loc niste schimbari..ale mediului..si cei care vor rezista ..vor continua sa traiasca...dar totul va fi schimbat:....gandirea..civilizatia...cultura...se va lua de la capat..dar sfarsitul lumii nu va fii...

hmmmm.....a citit iva despre reptilieni???eu am citit si sincer la inceput m-a bufnit rasul insa apoi miam dat seama k unele lucruri .......desi totusi mi se pare de domeniul stiintifico-fantastic....